Convietuim cu animalele de milenii. Pe unele ni le-am apropiat, domesticindu-le. Altele au ramas salbatice, ducându-si viata departe de casele noastre, dar nu si de cultura noastra. Despre toate avem ceva de gândit, ceva de spus. Am putea crede ca asta n-are importanta, ca speciile exista indiferent de ceea ce credem noi despre ele. Si totusi, veti vedea, modul în care omul percepe un animal are multa importanta. Pentru ambele specii.
Haladuind de milenii prin mituri, legende, povesti si fabule, animalele au generat un numar imens de pareri, convingeri si sentimente. Despre relatia om-animal, despre ceea ce crede si zice omul despre un animal sau altul, despre felul în care se poarta cu ele în functie de cum le gândeste si le vede, se pot scrie biblioteci întregi. În spatiul acestor câteva pagini, a trebuit sa facem niste alegeri. Despre ce animale sa scriem? Si atunci am ales câteva care sunt si albe, dar si negre (la figurat), care pot fi si "bune", dar si "rele", dupa criteriile omenesti, sau pe care anumite culturi le considera malefice, în timp ce altele le socotesc drept animale benefice. Cu alte cuvinte, am ales câteva a caror "imagine publica" e ambivalenta si controversata.E tipic pentru om sa interpreteze mai totul prin prisma propriilor sisteme de gândire, centrate în jurul caracteristicilor speciei Homo sapiens. Vechile discutii pe tema "Au sau nu au animalele suflet?" n-au încetat, de fapt, niciodata; au luat doar o alta forma - de pilda, pe cea a preocuparilor stiintifice în domeniul psihologiei animale.
Desi abordarile moderne recomanda obiectivismul, fapt e ca multi oameni nespecialisti, ba chiar si unii dintre specialisti, pur si simplu nu se pot abtine sa proiecteze asupra animalelor umbra viziunii lor antropocentriste. Adesea, animalele sunt personificate, umanizate; ceea ce ele au dobândit ca instincte, prin evolutie, este interpretat în termeni de calitati si defecte. Nu e mirare, deci, ca în mitologii animalele sunt caracterizate în termeni omenesti: bune sau rele, virtuoase sau imorale, harnice sau lenese…
Obiectiv vorbind, animalele sunt asa cum sunt ca rezultat al evolutiei, al adaptarii, într-un proces atât de lung si de complex încât e cu adevarat greu de cuprins cu mintea. Si atunci, în lipsa unor informatii suficiente (care, într-un anumit stadiu al cunoasterii), nici nu aveau cum sa existe, reperele pentru judecarea animalelor si caracterizarea lor care ar fi putut fi? E explicabil, prin urmare, faptul ca omul a recurs la sistemul de referinta pe care îl cunostea cel mai bine si a extins asupra animalelor ideile sale omenesti despre ceilalti oameni, despre societatea umana, ca si când animalele n-ar fi fost decât un alt fel de oameni, diferiti ca înfatisare, dar cu psihism si comportamente asemanatoare celor umane. http://www.animalutul.ro/lumea-animalelor/oameni-si-animale/11-mituri-despre-caini-si-pisici/2035/
